C II -Limonada-

- Azi ai venit sa-mi povestesti ce te doare. Deci, spune cum, unde, de ce, de cand, pentru ce?
- Azi am venit sa simt ca nu sunt singura si poate ca da, doare, dar nu este inca clar. Prefer sa tac sau poate sa beau limonada facuta de tine. Stii cum simt ca o iau razna.
- Ciudata abordare! Fie! Limonada si liniste, poate putina barfa, doar nu ma numesc degeaba asa.
- Limonada!!!

C I

Astazi pur si simplu ma gandeam sa plec. Nu ma intreba unde, vroiam doar sa fug, sa uit de tot. Imi place sa merg singura pe afara, este placut, relaxant. Te eliberezi! Toti care aud asta imi spun "dar cu? singura? nu esti ok.nu e ceva normal. "
Ba da! Iti spun eu sigur ca este normal, altfel cum m-as putea deosebi de tine! Tot ceea ce am facut, ce am creat este al meu, propriu, nimeni nu s-a gandit la el, tu nu poti sa spui nimic. Poate doar invidia vorbeste din tine si te roade. Insa nu cred ca este ceva adevarat. Este doar neputinta si lipsa de imaginatie. Neputinta de a visa ca intr-o zi poti fi mai bun ca mine sau ca ceilalti. Nu incerca sa copiezi, fii doar tu! Asa vei da un nou curs vietii tale, precum vei da nastere unor idei sau unei vieti fiintei urmatoare.
Nu mai sta degeaba! Defineste-te!

Prolog

Am gasit in mine ceva ce stiam sigur ca nu voi afla curand, poate este speranta sau pur si simplu puterea de a continua. Ma afla la rascruce intre adevar si fantezie. Traiam numai din vise si gandeam numai pe baza unei fictiuni proprii inspirate din flme sau carti. Vroiam sa ma detasez cu orice pret si sa-mi continui viata, acea viata a mea sau o noua viata lipsita de griji copilaresti si probleme de adolescent.
Ma gandeam ca mi-ar fi placut sa zac cateva zile, sa simt acea putoare groaznica ce salasluia in mine, dar vroiam mai mult, mereu am vrut si voi dori, dar este greu sa ma decid asupra carui timp apartin : trecut, prezent, viitor…ieri, azi, maine sau poimaine.
Imi este greu. Vreau sa trec peste tot ceea ce ma nemultumeste, dar de fiecare data parca ma izbesc de acelasi zid, de aceeasi problema sau ca si cum nimic nu ar mai conta o noua incercare imi apare in fata, se aseaza acolo si nu vrea sa plece. Sunt un melc fara cochilie. Nu am ganduri, nu am nimic de impartit. Ma simt straina de tot, goala, pustiita, e un sentiment de deplina nesiguranta si nimic din ceea ce simt acum nu ma descrie, sau poate ca mereu a fost asa, dar teama sau poate o putere ascunsa m-a facut sa ignor ceea ce azi ma face sa ma simt ca un om neputincios prins intre mrejele abisului.