Am gasit in mine ceva ce stiam sigur ca nu voi afla curand, poate este speranta sau pur si simplu puterea de a continua. Ma afla la rascruce intre adevar si fantezie. Traiam numai din vise si gandeam numai pe baza unei fictiuni proprii inspirate din flme sau carti. Vroiam sa ma detasez cu orice pret si sa-mi continui viata, acea viata a mea sau o noua viata lipsita de griji copilaresti si probleme de adolescent.
Ma gandeam ca mi-ar fi placut sa zac cateva zile, sa simt acea putoare groaznica ce salasluia in mine, dar vroiam mai mult, mereu am vrut si voi dori, dar este greu sa ma decid asupra carui timp apartin : trecut, prezent, viitor…ieri, azi, maine sau poimaine.
Imi este greu. Vreau sa trec peste tot ceea ce ma nemultumeste, dar de fiecare data parca ma izbesc de acelasi zid, de aceeasi problema sau ca si cum nimic nu ar mai conta o noua incercare imi apare in fata, se aseaza acolo si nu vrea sa plece. Sunt un melc fara cochilie. Nu am ganduri, nu am nimic de impartit. Ma simt straina de tot, goala, pustiita, e un sentiment de deplina nesiguranta si nimic din ceea ce simt acum nu ma descrie, sau poate ca mereu a fost asa, dar teama sau poate o putere ascunsa m-a facut sa ignor ceea ce azi ma face sa ma simt ca un om neputincios prins intre mrejele abisului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu